Iepuraşii
Povestea
mea nu e la fel ca toate poveştile, începu Iepuraşul cel Iscusit să vorbească.
– Dar cum? Hai, te
rugăm, spune-ne! se auziră glasurile copiilor.
– Ei bine, a fost odată ca niciodată... Aşa încep toate poveştile,
nu? A fost odată ca niciodată o zi frumoasă de toamnă, cu frunze arămii,
cu stoluri de vise şi raze de soare. A fost odată ca niciodată o şcoală
primitoare, care, într-o zi însorită de toamnă, aştepta cu nerăbdare să-şi
cunoască învăţăceii. Ei, şi ce zi frumoasă mai era!
– Ce s-a întâmplat? Hai,
te rugăm, spune-ne, suntem tare curioşi! strigară copiii.
– Trebuie să învăţaţi să
aveţi răbdare, copii. Şi cu ce repeziciune s-a scurs timpul, parcă totul s-a
întâmplat ieri. Micii învăţăcei au sosit, cu
bucurie pe chip şi în suflet, şi, cu sfială-n ochi şi paşi, s-au aşezat în
bănci. În acea clipă s-a născut o nouă clasă, fără bariere rigide între bănci
şi catedră, cu spaţii de învăţare, dar şi de joc şi creaţie, o clasă în care,
zi de zi, copiii se simt foarte bine. Şi ştiţi voi cum se numea acea clasă?
– Cum se numea?
– Clasa
Iepuraşilor. O clasă în care optimismul,
buna dispoziţie, încrederea şi răbdarea nu constituie opţiuni, ci sunt
obligatorii.
– Vreţi să-i cunoaşteţi
pe iepuraşi?
– Sigur că da!
Noi, toţi, suntem prieteni,
Harnici şi ascultători.
Noi suntem iepuraşii,
Jucăuşi şi gânditori.
– Priviţi-i! Ei sunt. Dacă doriţi însă să-i cunoaşteţi cu
adevărat, vă rog să lăsaţi la intrare orice prejudecată legată de acest
animăluţ simpatic şi îndrăgit. Căci iepuraşilor nu le este teamă, ci sunt
atenţi, cuminţi, isteţi, jucăuşi, prietenoşi, harnici, discreţi,
spontani, curioşi, mici gânditori, dar şi poznaşi uneori.
Ei bine, iată că au trecut aproape nouă luni din acea zi de toamnă, iar iepuraşii au ajuns să îndrăgească foarte tare şcoala, cunosc din ce în ce mai multe lucruri, ştiu să aplice ceea ce învaţă, au început să citească, să scrie şi să socotească, au învăţat să lucreze şi împreună, să susţină un punct de vedere, să respecte părerile colegilor, iar la concursurile la care au participat au obţinut rezultate foarte bune.
Dar dincolo de arte şi comunicare, de matematică şi explorarea mediului, de muzică şi mişcare, de SMART, EUCLID, COMPER sau GAZETA MATEMATICĂ... ei trăiesc în fiecare zi miracolul de a fi împreună, de a împărtăşi emoţii, nelinişti, gânduri, bucurii şi tristeţi, idei şi fapte, dorinţe şi aspiraţii, adică irepetabilul timp al copilăriei. Să ne bucurăm aşadar!
Cling! Clang! Cling! se auzi clopoţelul. Vai, ce păcat, se gândi Mira, s-a terminat deja prima pauză, iar povestea nu e gata.
– Rămas bun! Pe curând!
